O toamna virusata

In Chisinau domneste o toamna superba: cu mult soare si pana mai nu demult cu frunze galbene pe copaci. Dar cine sa observe aceasta frumusete cand toata lumea e obsedata de virusul gripal, de mastile sezonului sau pur si simplu de schimbarile cu care ne sperie fiecare buletin de stiri? Si ma gandesc de multe ori pentru cine oare se mai straduie natura sa para frumoasa in orase cand nimeni nu are timp sa o contemple?

Pentru cine exact nu as putea spune, dar as putea spune cine exact ne impiedica sa o facem in toamna asta. Este acel numar de cod AH1N1, de care deja ne-am saturat sa auzim sau sa citim. Este hit-ul sezonului din aceasta toamna. Este ca o melodie de la radio de care nu poti scapa desi demult nu iti mai gadila urechile de pe nici o frecventa.

Oamenii nu mai simt sublimul toamnei, durerea frunzei care cade, cine isi mai aminteste de Bacovia cu frustrarile lui tomnatice; fiecare are grijile lui: de unde sa-si mai ia preparate antivirale, pe cine sa mai creada ce fel de preparate ajuta, ce sa faca cu copilul care nu se mai poate duce la gradinita si sta cu febra acasa, si rudele care trebuiesc vizitate si toate facturile trebuiesc platite... Ametim printre toate acestea. Care toamna?

Si paradoxul acestei perioade l-am simtit chiar pe pielea mea. Demult vroiam sa scriu acest articol. Numai ca vroiam sa ma revolt mai tare. Dar nu am facut nici una si nici alta. Pentru ca intre timp mi s-a virusat calculatorul si nu am putut scrie nimic. Iar cand am rezolvat calculatorul, m-am virusat eu. Cum sa mai ironizez pe seama unui virus cand si eu am luat nu se stie ce viroza? Asa ca acum stau cuminte in fata unei cani mari de ceai fierbinte cu o tuse din acelea cu care poti iesi in lume sa te lauzi (ca sigur o sa fii auzit) si ma gandesc la aceasta toamna pe care am vrut sincer sa nu o las sa treaca necontemplata, dar martor imi este virusul ca nu am putut.