luni, 23 noiembrie 2009

Conflictul - sursa oricarei dezvoltari

De cand ne nastem si incepem a intelege lumea, auzim mereu de la cei mai mari ca trebuie sa fim buni si intelegatori, respectuosi, dar mai ales sa ne impacam bine cu toata lumea. Si astfel ni se creeaza ideea ca trebuie sa traim intr-o lume neconflictuala, ca fericirea consta in armonia lipsei conflictelor, in linistea sufleteasca pe care ne-o da existenta pasnica alaturi de cei care ne inconjoara. Cu acest fel de a gandi ajungem si in fata casatoriei, un fenomen despre care stim la fel de putine ca si despre o noua profesie atunci cand incepem facultatea.

Ce stie practic fiecare din noi atunci cand se casatoreste? Ca o familie fericita este familia in care... -  da, ati ghicit probabil - nu exista conflicte. Mereu stim ca o familie este in pragul unei crize atunci cand membrii ei se cearta des si mereu ne uitam cu invidie la cei care nu se cearta niciodata in public (si ghicim ca probabil nu se cearta nici acasa).  Iar toate povestile pe care le-am auzit cat timp am fost mici culminau cu acelasi etern "si au trait fericiti pana la adanci batraneti".

Ceea ce nu ne spune nimeni si nimeni nu ne invata este faptul ca un conflict poate sa existe intr-o familie (fara sa o dezbine) si mai ales, trebuie sa existe intr-o familie sanatoasa. Povestile ne spun ca au trait fericiti, dar niciodata nu ne arata cum au reusit, ce tehnici de comunicare au folosit, dar mai ales, de cate ori s-au certat pe parcursul acestei "vieti fericite". Si ma intreb de ce oare pentru a poseda o meserie facem studii, dar pentru a invata arta vietii de familie ni se pare suficient sa avem acceptul celelilalte parti si sa ne cufundam cu capul in valurile cotidianului fara a sti cat de putin a inota.

Nimeni nu ne spune ca nu conflictul este problema casniciilor nefericite, ci modul in care este gestionat acest conflict. Cu alte cuvinte, nu facem rau daca ne certam, dar facem gresit daca ne certam incorect. Pentru ca un conflict deschis purtat dupa toate regulile poate nu doar sa clarifice o situatie dificila (sau chiar delicata) ci chiar sa aduca fiecarei parti armonia mult visata. Si cei doi soti nu vor mai mocni frustrari tacute ci se vor simti mai liberi unul in prezenta altuia pentru ca vor sti ca se pot exprima liber atunci cand au o problema.

Conflictul este de fapt sursa generatoare a dezvoltarii. De exemplu un conflict interior ne poate face mai intelepti, iar un conflict exterior ne poate pune in acord cu ceilalti pentru ca ne face sa le intelegem punctele lor de vedere. Un conflict intr-o relatie de prietenie o poate face mai puternica, iar un conflict in viata de familie rezolvata cum se cuvine poate crea o familie durabila. 

Depasirea conflictelor este o arta care se invata cu timpul. important sa fie dorinta suficient de mare de a fi mai fericit. Eu, cel putin, daca am de ales intre a pastra o tacere frustrata plina de resentimente sub masca linistii interioare si a avea un conflict care sa-mi destabilizeze linistea de moment dar care sa-mi aduca o relatie mai frumoasa in viitor, nu stau niciodata sa cantaresc si actionez. Va dati seama deja in ce directie. 

4 comentarii:

  1. Sunt de acord. Si mai spuneau niste oameni intelepti ca partenerii unui cuplu nu trebuie sa se puna la somn suparati unul pe celalalt, cu alte cuvinte, sa isi rezolve problemele pana la apusul soarelui.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar se mai intampla cateodata ca oamenii sa fie pur si simplu diferiti si cu viziuni atat de complexe incat oricate eforturi ar depune ambii, amandoi raman cu frustrari. Iar atunci tot in decizie comuna decid sa isi desparta drumurile urandu-si fericire unul altuia...

    RăspundețiȘtergere
  3. Parerea mea este ca daca doi oameni se iubesc cu adevarat si vor cu tot dinadinsul sa ramana impreuna, vor cauta impreuna numitorul comun. Si nu ma indoiesc ca il vor gasi daca vor fi ambii suficient de motivati sa aiba rabdare pana la sfarsitul cautarilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca ar fi sa povestesc despre tipologia "conflictului" trebuie sa zic neaparat ca poate fi un conflict personal si unul interpersonal.Ar fi foarte frumos sa stim originea conflictului si sa nu cautam neparat initiatorul.Daca este o sursa interioara personala ce a generat un conflict, cu siguranta poate fi rezolvat prin comunicare interioara, prin autocritica sau comunicare cu partenerul pentru exteriorizarea problemei si nu neaparat extrapolarea acesteia.E bine stiut ca un enunt formulat, chiar daca nu te-a auzit nimeni si te-ai auzit doar tu poate fi rezovat doar prin auzul vocii mintii (sa-mi explic exprimarea, daca tot ai scos pe gura ceva si te-ai auzit vorbind,deja constientizezi altfel adevarul celor spuse).Un lucru si mai contructiv apare in cazul ca te-ai facut auzit si poate chiar cel de langa tine s-a sesizat.In cazul unui conflict interpersonal, e bine sa nu bagam o persoana terta :))

    RăspundețiȘtergere