Goya din Chisinau

Ma impresioneaza cat de multe poate spune piata din orice oras despre viata acestuia. Mereu ma intereseaza sa vad ce vinde lumea, ca sa inteleg cererea acelui oras, pasiunile si chiar obsesiile locuitorilor lui. De la slapi in vreme de vara si rucsacuri sau caiete in plin sezon de inceput de an scolar si pana la deja banalele cristale swarowsky (pe care ma mir ca inca nimeni nu le-a pus si pe adidasi in Chisinau), este interesant sa observi cum se transfigureaza tarabele din pietele din Chisinau in momentul in care se intampla schimbari in mentalitatea si gusturile populatiei.

Si totusi este o piata care pare mereu aceeasi: o piata micuta situata langa primaria orasului, incarcata cu lucru de mana - de la ceramica si lemn, pietre semipretioase, tablouri pana la deja iritantele statuete cu elefanti sau broaste cu 3 picioare pentru feng-shuiul diletantului doritor de succes si bogatie. In oras i se spune Micul Arbat, zona oamenilor de arta. 

Poti gasi obiecte mai noi, facute la repezeala (pe timp de criza si pentru a iesi din criza) dar si obiecte vechi, scoase la vanzare in disperarea de criza. M-am oprit in fata unei asemenea tarabe, incarcata cu bibelouri si ceva obiecte din fildes, cand o doamna a ridicat de pe masa un tablou neinramat si a intrebat-o pe proprietara obiectului ce reprezinta. Raspunsul ei a fost scurt: "Este Goya." Apoi a adaugat: "Copie , bineinteles."

M-a amuzat raspunsul ei, destul de serios, de altfel. Raspunsul unui profesionist in domeniu. De parca ai fi putut gasi acolo originalul. Poate la o taraba vecina. Eventual...

Iesirea mea din anonimat

Cred ca imi doream de mai demult sa imi creez un blog, dar mereu aveam motive sa nu o fac. Dar dupa cum vorba inteleptului spune ca "cel care vrea cauta solutii, iar cel care nu vrea cauta motive", am gasit astazi solutia: mi-am facut timp si mi-am creat un blog. Si cum deocamdata nu stie nimeni si nu are cine sa ma felicite, imi acord eu insami premiul pentru debut.

Urmeaza sa invat pe parcurs optiunile pe care le ofera un blog. Deocamdata pot doar sa spun ceva lipsit de substanta. Pentru ca nu stiu cu ce sa incep si pentru ca sunt foarte multe lucruri de spus, dar nu voi incarca spatiul cu toate deodata.

Pentru inceput pot sa spun "Here I am!", am iesit din anonimat. Sunt Cristina si sunt gata sa ma exprim. 

Am sufletul plin de sociologie neexprimata/ Ideea momeste cuvintele/ dar nu se mai naste odata. Asa scriam eu candva, ce-i drept despre poezie. Acum insa sociologia este pasiunea mea de cand am terminat aceasta facultate si m-a fascinat pur si simplu. Urmeaza sa v-o arat si voua, tuturor celor care vor avea rabdarea sa ma citeasca. Sper sa am de spus lucruri interesante. Deocamdata insa, ma voi cufunda in realitatea de zi cu zi, din care sper sa pot iesi des ca sa le consemnez aici...