vineri, 11 decembrie 2009

Ce-si doresc femeile

V-ati gandit oare vreodata ce-si doresc femeile cu adevarat? De ce sunt atatea femei nemultumite de viata lor si de ce revistele pentru femei abunda de sfaturi la subiectul "Cum sa fim fericite"? Pun pariu ca macar o data in viata fiecare dintre noi si-a pus aceasta intrebare, fie ca era barbat si vroia sa stie cum sa cucereasca o femeie sau cum sa o multumeasca pe cea de alaturi sau fie ca era femeie si vroia sa afle ce ii mai lipseste pentru fericirea ca in filme.

Vedem multe femei in jurul nostru care sunt mereu nemultumite. Unele vor mai multi bani, altele vor un sot mai intelegator, altele vor mai putine kilograme, copii mai ascultatori sau soacre mai putin tepoase, bijuterii mai multe sau concedii mai prelungite sau... si lista poate continua. Si bineinteles, gasim foarte multe femei in jurul nostru care nu stiu exact ce nu le ajunge, dar stiu exact ce au in plus femeile din anturajul lor: mereu avem pentru ce le invidia pe femeile cunoscute si mereu nu intelegem de ce nu meritam si noi fericirea altei femei.

De ce sunt femeile atat de nemultumite? De sine, de ceilalti, de viata pe care o au? De ce o femeie cu ochii sclipitori de fericire ni se pare fie prea tanara (care inca "nu stie ce-i viata, dar cu siguranta o sa-i dea si ei viata peste nas") fie exagerata in lumea persoanelor incruntate (a se citi "serioase" sau "mature") de pe strada sau din transportul public.

Nivelele de nemultumire cresc probabil odata cu varsta si cu ceea ce obtine fiecare femeie. Incepem cu nemultumirile legate de corpul nostru, apoi de faptul ca suntem singure, apoi ne dorim un copil, o casa, o garderoba noua, apoi masina, apoi un sot mai bun, un serviciu mai bine platit si lista merge inainte. Curios insa este faptul ca obtinand ceva in plus, oricum o femeie gaseste motive sa se planga si uita ca doar cu ceva timp in urma credea ca ceea ce are acum af fi facut-o fericita. Mereu stim ce ne lipseste si mereu uitam sa pretuim ce avem. De fapt, doar credem ca stim ce ne lipseste. Altfel nu ne-am intreba cu totii "Ce-si doresc femeile?" (cel putin macar femeile nu si-ar pune aceasta intrebare).

Recunosc, mi-am pus si eu aceasta intrebare si continui sa mi-o mai pun, dar, ca sa nu stau chiar cu mainile in san, am facut ceea ce fac intotdeauna cand experienta nu ma ajuta sa-mi dau un raspuns: am apelat la experienta altora. Adica,  am deschis cartile celor care au studiat problema in cauza. Am cautat raspunsurile in cartile de cuplu. 

Da, intr-adevar, lista e lunga: femeilor le trebuie dragoste, pretuire, intelegere, respect, atentie, gingasie, cadouri, atingeri si inca vreo cateva volume de cuvinte din acestea frumoase. Dar toate acestea nu au nici o valoare sau se devalorizeaza in timp daca femeia nu are parte de... comunicare.  Intr-o  zi, plimbandu-ma printr-o librarie, am deschis la intamplare o carte si o fraza de acolo mi s-a parut geniala tocmai prin simpletea ei: "Daca un sot nu ii ofera sotiei lui comunicare, orice ar face el in plus va fi inutil si fara valoare".

M-am gandit mult la aceasta fraza si am observat cuplurile pe care le cunosc. Si am constatat ca asa si este: cuplurile care nu isi dezvolta o comunicare sanatoasa (adica sincera, profunda si mai ales permanenta)  nu asteapta mult ca sa intre in criza, oricate alte ingrediente ale unei relatii vor adauga: atentie, cadouri, atingeri etc. Iar de la o criza pana la despartire nu e decat un singur pas, daca pentru salvarea relatiei se administreaza medicamentele incorecte. Si desi sunt impotriva vaccinelor in general, in cazul relatiilor, prefer vaccinurile profilactice unui tratament lung si dureros. In schimb cuplurile care dezvolta impreuna o comuncare stabila pot fi obseravte in multime; pentru ca nu mai par doi oameni care merg de mana ci par o singura persoana. Pentru ca se dezvolta impreuna. Iar aceasta dezvoltare - dupa parerea mea - ne si ofera adevarata satisfactie.

Asta cred eu ca isi doresc femeile: COMUNICARE. Asta le poate face fericite, oricate ar avea si oricate scopuri ar fi atins in viata. Atata timp cat pot comunica, cu sotul, cu o prietena buna sau cu o ruda apropiata sufleteste, o femeie nu se mai simte singura. Iar de aici pana la fericire stim cu totii ca nu mai este mult.

Poate ca nu degeaba limbutia e unul din defectele cele mai mari pe care ni le atribuie barbatii?

2 comentarii:

  1. Eu pe vremuri credeam ca femeilor le place sa fie plimbate cu masina, sa se simta protejate in preajma barbatului si sa primeasca flori! :(
    Dupa aia au aparut revistele lucioase, unele au dat de cariere si si-au cumparat masina si...s-a dus toata treaba simpla! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. De acord. Insa, atentie, citeam recent intr-o carte ca sunt femei dependente de comunicare. Autoarea spunea, ca sa faca o gluma, ca s-ar fi inscris la "Comunicatorii anonimi" daca ar fi existat, pentru a impartasi experienta sa de dependenta

    RăspundețiȘtergere