Buletinul de stiri din retelele sociale

Imi place ca exista retelele sociale. Si chiar daca nu sunt genul de persoana care sa se laude cu sotul, copilul , cu ultimele calatorii sau cu noul meu look, imi place ca aproape toti cei care sunt pe retelele sociale - in lista mea de prieteni sau nu - adora sa faca acest lucru. Si, cu aceasta ocazie, respectivele site-uri devin un fel de telenovela interminabila in care doar copiii mai cresc si fetele isi schimba coafura sau anturajul in care au facut poza in ultima vacanta.

Si daca vrei sa afli ce s-a mai intamplat in ultima perioada, daca vrei sa afli ultimele stiri in materie de prieteni, este suficient sa deschizi oricare din multele retele sociale, ca sa fii imediat la curent cu pozele adaugate la toti prietenii tai, din care vezi (mereu intr-un mod extrem de sugestiv) unde a fost persoana vara asta, cati ani a implinit copilul, la ce nunti a mai fost nas/-a, sau daca este inca single sau si-a gasit pereche.

Prin urmare, nu este nevoie sa mai cheltuim bani la telefoane ca sa-i intrebam pe prietenii nostri din timp in timp ce mai fac sau sa ne gasim timp sa ne intalnim cu ei ca sa aflam din povestite ceea ce pot la fel de bine sa ne spuna si pozele pe care le plaseaza fiecare cu mare grija pe conturile din retelele sociale.

Nebunia "Avatar"

In sfarsit am privit si eu "Avatar"-ul. Stiu ca nu aduc nimic nou spunand asta, dupa ce cuvantul "avatar" a reusit deja sa se banalizeze pe buzele tuturor. Cu toate acestea, simt nevoia sa-mi las si eu aici impresia pe care mi-a lasat-o aceasta productie americana. 

Pe langa faptul ca nu am fost vreo 5 ani deloc la cinematograf si pe langa faptul ca a fost prima escapada de acest fel impreuna cu sotul meu si prima pelicula urmarita in format 3D, filmul in sine mi s-a parut impresionant. Stiu ca iar nu voi spune nimic nou, pentru ca s-au spus milioane de cuvinte despre decoruri si efecte speciale, dar totusi simplul fapt ca autorii acestei idei au reusit sa creeze o lume noua si sa o faca mult mai frumoasa decat realitatea din care iesi si in care te cufunzi pana si dupa "Avatar" merita toata lauda. Plantele care lumineaza pe timp de noapte si pasarile devotate pana la moarte unui singur calaret sau uniunea dintre toate partile unei planete intr-adevar ne arata cate am pierdut noi in goana dupa dezvoltarea tehnologica.

Sincera sa fiu mi-ar placea sa fiu si eu unul din Na'vi si sa ma simt la fel de libera si la fel de in siguranta printre semenii mei. Mi-ar placea sa fie la fel de simplu cu relatiile intrumane , asa cum e pe Pandora si chiar mi-ar placea sa cred ca undeva in Univers un asemenea loc exista. De aceea mi-a placut enorm de mult eroina principala, pentru dezinvoltura, curajul, nobletea, puterea si liberatea ei de a fi asa cum este.

Si iar sincer vorbind, nu cred sa-mi fi fost atat de ciuda pe personajele umane in vreun film asa cum mi-a fost in "Avatar". Cand te gandesti ca o vasta cultura se reduce doar la niste zacaminte masurabile in bani iar fiintele cu sufletul cat o intreaga planeta sunt catalogate drept salbatici, atunci chiar nu ti se mai face mila de oameni cand natura nu ii mai cruta, apele ii ineaca iar pamantul le fuge de sub picioare. Probabil ca Pamantul nostru, la fel ca si copacul sfant al Na'vi nu se va lasa distrus pana la capat si se va revolta impotriva celor ce au uitat de echilibrul pe care l-au gasit la inceputuri si pe care nu au stiut sa il pastreze.

Mi-a placut atat de mult atmosfera de pe Pandora incat am avut un usor sentiment de regret cand filmul s-a terminat. Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre aceasta lume aproape ideala, mi-ar fi placut sa o studiez indeaproape si sa-i intreb pe localnici cate si mai cate. Mi-a parut bine pentru personajul nostru principal care si-a regasit picioarele, sufletul si si-a gasit fiinta iubita (chiar daca totul a avut loc dupa scenariul tipic filmelor americane romantate). Si, cine stie, poate ca in speranta ca filmul a fost vazut de milioane de oameni, a pus stapanire pe mine ideea ca fiecare dintre cei care l-au vazut vor incerca sa faca din aceasta lume un loc mai bun si mai echilibrat. 

Cine stie... Poate de aceea am iesit din cinematograf fericita. Si pana acasa nu imi puteam explica de ce imi venea sa rad. Poate datorita sfarsitului optimist... sau poate pentru ca m-am simtit cu sotul meu ca la primele intalniri, in care chiar si lumea de afara ne pare stralucitoare si mirifica la fel ca in Pandora. Iar sub hainele groase de iarna am simtit cum "cozile" ni s-au unit prin mii de firicele.

Un rau linistit intre doua realitati tulburate

Este incredibil cat calm iti poate da apa si cat de multe lucruri iti vin in cap atunci cand te afli pe  malul unui rau. Am avut ocazia sa cunosc raul Nistru in toate anotimpurile si mai in toate ipostazele (si curgand, si cu valuri, si calm, si cu ceata sau inghetat de tot, dimineata, la mijlocul zilei, la apus sau noaptea) si am vrut sa va impartasesc macar putin din frumusetea lui si din linistea lui imperturbabila in aceste vremuri tulburi.

Este un loc in care visezi sa te refugiezi din moment ce l-ai vazut si care te fascineaza de fiecare data cand te apropii de el. Pentru mine Nistrul ramane a fi un cuceritor de inimi. Prin felul sau de a-ti dezvalui gandurile ascunse ale izvoarelor de unde isi ia fiinta, prin deschiderea cu care te lasa sa ii admiri peisajele si prin simplitatea lui de a te invita la meditatie.

Dar poate ca cel mai mult ma uimeste in acest peisaj... indiferenta cu care este privit de locuitorii de pe malul sau. Pentru ca in viziunea lor are valoarea unui poster vechi de pe perete cu care te-ai obisnuit si pe care incetezi sa-l mai observi. Pentru ei conteaza nivelul apei, valurile, daca se prinde pestele sau nu, dar peisajul nu mai este un motiv de uimire. Nici macar apusurile sale  fascinante...

Dar cel mai interesant este faptul ca Nistrului nu-i pasa: ca pe mine ma fascineaza sau ca pe localnici ii lasa indiferenti. El continua sa curga linistit, cu acelasi calm imperturbabil, cu care a facut-o si cu multi ani in urma, indiferent de crize politice, economice, aviare, porcine, vamale sau umane. Nistrul impaca cu succes toate aceste diferente. Si pentru ca mi-e imposibil sa va conving in cuvinte, va las sa-l admirati. Si daca o fi cazul, sa-mi dati dreptate.