Si plutea Craciunul peste tot...

De cand copilaria mi-a ramas in urma, constientizez ca nu mai simt gustul sarbatorilor, nu mai simt magia acelei atmosfere in care apare pe neprins de veste Mos Craciun, nu a mai ramas nimic din feeria noptilor geroase cu multa zapada si a globurilor de sticla de pe bradul viu (cu miros de cetina si nu de plastic).
Cu toate acestea, in aer pluteste Craciunul. Ne-o amintesc panourile publicitare care ne anunta magia reducerilor de Craciun si lungile pauze publicitare de la televizor in care iti dai seama ce aspirator ieftin poti cumpara daca iti ei si un televizor superscump sau ce credit misto iti poti contracta (daca reusesti sa ajungi la banca in timp util prin "patinoarul" instalat de voie de nevoie pe toate trotuarele din Chisinau) si cat de mult poti vorbi la telefon daca iti alegi abonamentul corect la telefon. Si atunci te lovesti peste frunte ca nenea ala din reclama Coca Cola si zici: "Vine Craciunul!". Si daca ai, aprinzi luminite la fereastra ca sa vada si cei de afara ca ai aflat si tu vestea cea mare. Ca vine Craciunul.
Din pacate, cei mai multi dintre noi au uitat sensul acestei sarbatori. Ne bucuram ca avem zile libere, ca putem sa ne odihnim, sa mancam, sa stam cu prietenii sau sa chefuim asa cum stim noi mai bine, eventual sa ne mai luam un frigider nou la reduceri... Si desi ne forward-am zeci de mesaje de urari de bine, am uitat de latura spirituala a sarbatorii, am uitat sa ascultam sensul acestor mesaje. Am devenit un fel de masini de sarbatorit, spre bucuria comerciantilor din diverse domenii.
Sunt pur si simplu curioasa: daca intr-o zi ar disparea promotiile de Craciun si superofertele, de unde am mai sti ca vine Craciunul? Pentru ca sincer mi-as dori sa cred ca atmosfera sarbatorilor de iarna o creeaza nu doar inghesuiala din magazinele de carne sau de bomboane si nici disperarea comerciantilor de a ne umple plasele cu lucruri inutile, ci chiar faptul ca Sfanta Nastere pe care o sarbatorim in fiecare an ne ajuta sa devenim mai buni si sa ne schimbam in directia cea buna. Si mi-ar placea sa cred ca atunci cand o sa ne amintim de aceasta sarbatoare, o sa ne aducem aminte nu doar de senzatia stomacului plin sau a capului mahmur, ci undeva in suflet o sa simtim fiorul pe care l-a adus Craciunul care plutea in acea perioada peste tot.

Ce-si doresc femeile

V-ati gandit oare vreodata ce-si doresc femeile cu adevarat? De ce sunt atatea femei nemultumite de viata lor si de ce revistele pentru femei abunda de sfaturi la subiectul "Cum sa fim fericite"? Pun pariu ca macar o data in viata fiecare dintre noi si-a pus aceasta intrebare, fie ca era barbat si vroia sa stie cum sa cucereasca o femeie sau cum sa o multumeasca pe cea de alaturi sau fie ca era femeie si vroia sa afle ce ii mai lipseste pentru fericirea ca in filme.

Vedem multe femei in jurul nostru care sunt mereu nemultumite. Unele vor mai multi bani, altele vor un sot mai intelegator, altele vor mai putine kilograme, copii mai ascultatori sau soacre mai putin tepoase, bijuterii mai multe sau concedii mai prelungite sau... si lista poate continua. Si bineinteles, gasim foarte multe femei in jurul nostru care nu stiu exact ce nu le ajunge, dar stiu exact ce au in plus femeile din anturajul lor: mereu avem pentru ce le invidia pe femeile cunoscute si mereu nu intelegem de ce nu meritam si noi fericirea altei femei.

De ce sunt femeile atat de nemultumite? De sine, de ceilalti, de viata pe care o au? De ce o femeie cu ochii sclipitori de fericire ni se pare fie prea tanara (care inca "nu stie ce-i viata, dar cu siguranta o sa-i dea si ei viata peste nas") fie exagerata in lumea persoanelor incruntate (a se citi "serioase" sau "mature") de pe strada sau din transportul public.

Nivelele de nemultumire cresc probabil odata cu varsta si cu ceea ce obtine fiecare femeie. Incepem cu nemultumirile legate de corpul nostru, apoi de faptul ca suntem singure, apoi ne dorim un copil, o casa, o garderoba noua, apoi masina, apoi un sot mai bun, un serviciu mai bine platit si lista merge inainte. Curios insa este faptul ca obtinand ceva in plus, oricum o femeie gaseste motive sa se planga si uita ca doar cu ceva timp in urma credea ca ceea ce are acum af fi facut-o fericita. Mereu stim ce ne lipseste si mereu uitam sa pretuim ce avem. De fapt, doar credem ca stim ce ne lipseste. Altfel nu ne-am intreba cu totii "Ce-si doresc femeile?" (cel putin macar femeile nu si-ar pune aceasta intrebare).

Recunosc, mi-am pus si eu aceasta intrebare si continui sa mi-o mai pun, dar, ca sa nu stau chiar cu mainile in san, am facut ceea ce fac intotdeauna cand experienta nu ma ajuta sa-mi dau un raspuns: am apelat la experienta altora. Adica,  am deschis cartile celor care au studiat problema in cauza. Am cautat raspunsurile in cartile de cuplu. 

Da, intr-adevar, lista e lunga: femeilor le trebuie dragoste, pretuire, intelegere, respect, atentie, gingasie, cadouri, atingeri si inca vreo cateva volume de cuvinte din acestea frumoase. Dar toate acestea nu au nici o valoare sau se devalorizeaza in timp daca femeia nu are parte de... comunicare.  Intr-o  zi, plimbandu-ma printr-o librarie, am deschis la intamplare o carte si o fraza de acolo mi s-a parut geniala tocmai prin simpletea ei: "Daca un sot nu ii ofera sotiei lui comunicare, orice ar face el in plus va fi inutil si fara valoare".

M-am gandit mult la aceasta fraza si am observat cuplurile pe care le cunosc. Si am constatat ca asa si este: cuplurile care nu isi dezvolta o comunicare sanatoasa (adica sincera, profunda si mai ales permanenta)  nu asteapta mult ca sa intre in criza, oricate alte ingrediente ale unei relatii vor adauga: atentie, cadouri, atingeri etc. Iar de la o criza pana la despartire nu e decat un singur pas, daca pentru salvarea relatiei se administreaza medicamentele incorecte. Si desi sunt impotriva vaccinelor in general, in cazul relatiilor, prefer vaccinurile profilactice unui tratament lung si dureros. In schimb cuplurile care dezvolta impreuna o comuncare stabila pot fi obseravte in multime; pentru ca nu mai par doi oameni care merg de mana ci par o singura persoana. Pentru ca se dezvolta impreuna. Iar aceasta dezvoltare - dupa parerea mea - ne si ofera adevarata satisfactie.

Asta cred eu ca isi doresc femeile: COMUNICARE. Asta le poate face fericite, oricate ar avea si oricate scopuri ar fi atins in viata. Atata timp cat pot comunica, cu sotul, cu o prietena buna sau cu o ruda apropiata sufleteste, o femeie nu se mai simte singura. Iar de aici pana la fericire stim cu totii ca nu mai este mult.

Poate ca nu degeaba limbutia e unul din defectele cele mai mari pe care ni le atribuie barbatii?